Secvente din Paradis Caraibian
Plecam intr-o directie noua pentru mine, banuind doar Paradisul spre care ma indreptam si constienta ca documentarea, la rece, poate sa-mi deturneze perceptiile si sa-mi zagazuiasca trairile. Cunosteam o Cuba straina de realitatile in care am crescut, dupa decembrie '89, dar am gasit o tara neasimilata acelui comunism internationalist, care s-a vrut a fi imprastiat si in tari din America Latina sau Centrala. Este, cred, si cauza pentru care Che Guevara este pastrat in memoria tinerei generatii ca spirit neatarnat politic, ci doar activ social, un militant care ar avea loc si in prezent in centrul demersurilor mondiale pentru eradicarea saraciei, discriminarii de toate genurile si conducerii prin dictat.
Am ajuns in Havana, intr-un aeroport care mi-a amintit parca de Bucuresti-Baneasa, cam cu aceeasi patina si atmosfera, spre rece si vechi, impresie data poate si de ora sosirii sau de oboseala zborului.
Am uitat de acestea, cand, in dimineata zilei urmatoare, m-a propulsat in turul capitalei cubaneze. Programul a inceput in Havana moderna, cu asa-zisa 5th Avenue pe care sunt aliniate ambasadele si oficiile diplomatice, dar si Cimitirul Cristobal Colon, punct de atractie turistica datorita dimensiunilor, fiind al doilea din lume ca marime (57 de hectare), precum si pietrelor funerare care sunt adevarate opera de arta.
Piata Revolutiei si cele doua cladiri pe care sunt reprezentati Che Guevara si Camilo Cinefuegos, m-au adus in paginile citite despre aceste personalitati ramase in mentalul cubanezilor, chiar daca primul era argentinian de origine. As putea sa ma insel, dar mi s-a parut ca Marele Fidel ocupa un loc secund in atentia publica, dupa Che Guevara. Senzatie stranie, concluzia este ca ultimul traieste, iar Fidel este amintire doar.
Trecand peste particular, imaginea generala a fost o surpriza deosebita, barbatii si femeile intalnite reprezentand adevarate personaje - prin tinuta si stare de spirit. Normal ca m-am oprit la un magazin de trabucuri pentru a intra in atmosfera cubaneza, adaugand la acestea si nelipsitul rom! A fost o incantare apoi vizita in zona veche a Havanei, in Piata Franciscana, Piata Veche, Piata Armelor si Piata Catedralei.
Pitorescul Hotel "Hostal de los Frailes" (Hotelul Calugarilor) m-a surprins cu ai sai angajati purtatori de sutane, iar pranzul servit la restaurantul "La Barca" mi-a facut cunostinta cu celebrul mojito welcome drink cu care aveam sa ma delectez pe intreg parcursul sederii in Cuba.
Nu reuseam sa am o siesta mai buna ca in timpul petrecut la Fortareata Morro, de pe inaltimile careia Havana iti arata toate secretele si de unde inregistrezi cele mai bune imagini panoramice ale capitalei cubaneze!
Am incheiat o zi plina cu un regal, adica o vizita la celebrul Hotel Nacional de Cuba, declarat, in 1982, impreuna cu La Havana Vieja (zona veche), sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Cladirea este de o frumusete romantica, stilurile arhitecturale fiind diverse si intrepatrunse fara cusur, iar ideea ca personalitati mondiale au locuit in el il face si mai atractiv. De la Edward al VIII-lea (Prince of Wales), Ducele si Ducesa de Windsor si Sir Winston Churchill, trecem la Carol al II-lea al Romaniei si Johnny Weismuller (Tarzan), roman si el, dar si la capii Cosa Nostra, Santos Traficantes si Meyer Lansky. Cate alte mari personalitati politice anturate cu actori si actrite de top sau cu celebri regizori de Hollywood nu au incins mesele de ruleta si poker din sala de jocuri a hotelului? Miliardarul Nelson Rokefeller nu putea lipsi din galeria personalitatilor aflate, intre anii 1930-1957, intr-o adevarata dependenta fata de Cuba lui Batista si de splendorile lui Nacional de Cuba. Mi-am permis sa-mi imaginez doar forfota celebritatilor, intrigile, trairile de sejur sau de vacanta mai indelungata, permisivitatea oricaror deprinderi intr-un decor fara cusur.
Hotarandu-ma pentru o cina la Buena Vista Social Club, m-am rasfatat cu transferul de la hotel intr-unul dintre minunatele autoturisme de epoca, accesibile ca pret, pline de exotism tehnic si de companie.
Am lasat apoi Havana, la care m-am mai intors doar in noapte, si am pornit in vizitarea unor destinatii bine structurate individual. In Pinar de Rio, mi-am lamurit interesul pentru adevarata industrie cubaneza a trabucurilor. De la plantatia de tutun la procesul de rulare a trabucurilor brute, totul a fost inedit. Iar aroma acestora, apreciata dealtfel si la mine acasa, este potentata local de gustul cafelei, produs al plantatiilor autohtone.
Peisajul superb din regiune, de-a lungul Valle Vinales, m-a incantat, iar ajungerea la Mural Dos Hermanas m-a socat placut cu imaginea celei mai mari picturi murale din lume, Mural de la Prehistoria, un «chef» al lui Fidel materializat de artisti indrazneti, una peste alta, o compozitie inedita, chiar frumoasa daca o privesti in ansamblu si daca ai lasat acasa ochiul critic de european atotcunoscator.
Este bine, de multe ori, sa apreciezi inclusiv excentricitatile decizionale ale unor lideri pentru ca, altcumva, locul multor edificii istorice ar fi fost luat de prozaic. In mica terasa de langa peretele calcaros «Pita», am servit cea mai buna pina colada si apoi un pranz savuros, dupa care am patruns in Cueva del Indio (Pestera Indianului) pentru o plimbare pe Raul San Vicente, intr-un tunel strajuit de formatiuni calcaroase, ingenios luminate artificial.
O zi excelenta nu putea fi incheiata, la intoarcerea in Havana, fara o seara la celebrul Club Tropicana, cabaret in aer liber, plin de culoare, muzica, mojito, rom si de toate. Iar cine rezista si la after party-ul de dupa ora 00:00 poate exersa o multime de stiluri ale dansului latin, cu preferinta majoritatii catre salsa. Cu certitudine, vei aprecia stilul si mladierea localnicilor, avand si prilejul unor comparatii ilare cu efortul facut de majoritatea turistilor implicati in distractie. Hotarat fiind drumul catre Topes de Collantes si Parcul National Gunayara, nu merita ocolita ferma de crocodili de la Guama, macar pentru curiozitatea de a tine in brate un crocodilas, mult mai atractiv decat parintii lui periculosi, si a ma imortaliza intr-o imagine cu noul prieten. Apropo, mai toate fotografiile facute, cu florarese sau soferi ai excentricelor limuzine, ferchesii cubanezi in aranjament orchestral latin sau pitoresti bunici agatati de cate un enorm trabuc, te costa... dar nu mult!
Surpriza zilei am avut-o in orasul Cienfuegos, unde am ramas extaziata in fata Palacio de Valle, o dantelarie maura avand alura unui castel medieval, in care turnul crenelat sugereaza forta. Chiar lamuririle pe care le-am cerut evidentiaza coautoratul unor experti de mai multe nationalitati in minunata compozitie arhitecturala. Ceva ce nu prea suporta superlative in descriere si merita vazut, altfel imaginea splendida piere in efortul exteriorizarii impresiei. Ca fapt divers, prin anii 1950, proprietarii ar fi intentionat sa-l potenteze intr-un cazinou, dar i-a impiedicat revolutia cubaneza. Meandrele viitorului pot oferi surprize, iar pacatul ar fi sa distruga atmosfera delicata pe care am apreciat-o, transformand incinta in fabrica de bani.
Din Topes de Collantes, unde am innoptat si unde am incercat ceva emotii la urcarea chinuita a unui drum in panta, am plecat in explorarea Parcului National Guanayara, un adevarat program de mers pe jos, dar la modul placut, fara eforturi cauzate de oarece forme dure de relief. Un peisaj rapitor, cu dealuri acoperite de pin, eucalipt si bambus plus o diversitate de mimoze, orhidee sau cafea. Parcursul este intampinat de zgomotul cascadei Salto Del Caburni armonizat de ciripitul diverselor pasari printre care, apreciata ca simbol national, cea numita "tocororo" - cu penajul in albastru, alb si rosu, culorile drapelului cubanez. Dupa atata mirare, nimic nu relaxeaza mai bine ca o baie in bazinul turcoaz, o superba piscina naturala.
Si, dupa atata frumusete, daca se poate aprecia ca premiu, am mancat cu pofta la o taverna rustica, tinuta de o familie spaniola veche, acei gallegos, unde am inceput cu un carambol, un cocktail potrivit cu setea mea. Si am continuat cu un delicios pui la foc iute asezonat cu de toate.
Am plecat spre provincia Sanctis Spiritus unde, pana la capitala cu acelasi nume, nu poti rata orasul Trinidad, sit in Patrimoniul Mondial UNESCO, unde pivelistea din Plaza Mayor iti ofera imaginea arhitecturii spaniole coloniale cu a sa Catedrala Trinidad Santisima. Dupa un periplu prin Galeria de Arta si Muzeul Romantic, nu poti sa nu te opresti la Casa de Ceramica a celebrului olar Cici Santander, unde esti imbiat cu diverse obiecte de lut, statuete, cani si nelipsitii magneti cu imagini locale si nationale.
In capitala Sanctis Spiritus, abunda casele coloniale, intre care cea care gazduieste Muzeul de Arta Coloniala este remarcabila. Fost palat al clanului Valle Iznaga, una dintre familiile de elita a Cubei lui Batista, a pastrat valorile initiale si o colectie impresionanta de tablouri, mobilier de epoca, oglinzi aurite franceze, marmura italiana, un salon de fumat superb si multe alte splendori.
La Santa Clara, am intrat in spiritul ultimei batalii a Revolutiei cubaneze, marcate de Mausoleul Che Guevara, unde se afla si ramasitele pamantesti ale acestuia, chiar daca a fost ucis in Bolivia in 1967. Eroul mentionat si camaradul sau, Camilo Cinefuegos, au fost conducatorii formatiunilor de revolutionari care au reusit sa cucereasca Santa Clara, ceea ce a constituit ultimul semnal pentru Batista de a fugi din Cuba. In apropiere, se afla reprezentarea momentului in care a fost distrusa calea ferata si deraiat trenul blindat cu trupele lui Batista, toate alcatuind un tot explicativ al miscarilor sociale din anii '50-'57. Interesant si legat de ceea ce am inserat la inceput, cu ocazia returnarii ramasitelor lui Che Cuevara, in 1997, Fidel Castro a declarat despre fostul sau prieten ca: “a ramas in istorie cu privirea luminoasa a unui profet si a devenit un simbol pentru toti saracii acestei lumi!”.
Dupa o trecere prin Remedios, unde merita intrat in catedrala orasului pentru a admira cele 13 altare din aur, ineditul traseu, catre Caibarien si Muzeul Zaharului, parcurs cu un tren cu abur, te intoarce parca la micile placeri ale copilariei lasandu-te sa admiri naturaletea traseului, in tacanitul sacadat al sinelor de cale ferata.
Saltul de la bogatia verde a peisajelor, care iti desfata privirile si-ti linisteste spiritul, la transparenta albastra a infinitului marin l-am facut in deplasarea spre Cayo Santa Maria, o insulita din arhipelagul Jardines del Rey, patrimoniu UNESCO, legata de insula mare printr-un dig de 48 de kilometri lungime, cu un drum pietruit accesibil mijloacelor de transport. In fapt, Cayo Santa Maria este un resort, spun cubanezii, cu peste 6.000 de camere imprastiate in hoteluri date in exploatare dupa 2001.
Pe plajele intinse cat vezi cu ochii si mai departe, relaxarea este cuvantul de ordine. Ospitalitatea debordanta care dezvaluie sufletul comunitatii cubaneze, facilitatile de top, creeaza o atmosfera romantica propice odihnei si rasfatului, gasite fara rabat in minunata Cuba. De la mladierile de salsa ale Cubei, am trecut in vecinatatea aceleiasi Mari a Caraibelor, unde te invaluie ritmul de meregue si bachata din insula care gazduieste Republica Dominicana , cea de-a doua natiune ca marime, dupa Cuba. Capitala Santo Domingo, prima capitala spaniola si cel mai vechi oras din Lumea Noua, se distinge prin atmosfera cosmopolita in antiteza cu frumusetea si vechimea cladirilor si edificiilor culturale aflate in Patrimoniul UNESCO inca din 1990. Totul pare ancorat in economia unui turism atent perfectionat cu valente diverse.
Am cautat sa nu omit vreuna dintre istoricele edificii si m-am minunat in fata Muzeului Alcazar de Colon si Palacio de Bellas Artes cu ai sai 13.000 m² destinat Scolii Nationale de Arta. Cladirea in stil gotic al primei Catedrale din Lumea Noua te trimite in frumoasa Spanie transmitandu-ti raceala de inchizitie a catolicismului de ev mediu. Prima Universitate, construita in 1528, iti vorbeste de la sine despre gradul de civilizatie implementat de colonisti inca din secolul al XVI-lea. Tot din istorie priveste si Farul lui Columb, monumentul care gazduieste ramasitele pamantesti ale lui Cristofor Columb, o creatie artistica de mare finete si rezonanta din care statuia aventurierului priveste peste timp si totdeauna peste orizont.
Dupa o asa incarcatura culturala merita sa-ti oferi uitarea de sine. Si asta am facut-o in Samana, o localitate, in acelasi stil colonial, amplasata pe o limba de pamant care inchide Bahia de Samana, un golf splendid cu ape de azur. Iar zilele petrecute la Bahia Principe el Portillio Hotel iti par ore, dupa ce s-au terminat. Totul luxuriant, chivernisit in detaliu, utilitati ultramoderne, desfatare culinara in limbaj international, intr-ul loc situat intre verdele muntilor si plajele superbe.
Am continuat explorarea frumusetilor dominicane orientandu-ma spre Bahia Punta Cana, unde am ales Luxury Bahia Principe Esmeralda Hotel. Nu mai am superlative de folosit, dar zilele petrecute la hotelul in stil colonial, de un lux rapitor, merita efortul traversarii Oceanului Atlantic de mai multe ori pe an. Am inotat cu delfinii, o senzatie fara precedent, si m-am fotografiat imbratisandu-ne. Totul a fost de vis, alaturi de o variata gama de alte activitati distractive pe care le poti accesa.
Adunand si tragand linie, peste tot ceea ce am vazut si trait, amestecul dintre farmecul lumii vechi si naturaletea lumii latine iti stimuleaza simturile si parca te hotaraste sa nu mai vrei sa o parasesti. Este superb, odihnitor si, pentru ca acolo nu mergi ca sa critici, ochiul sare peste neplacut inregistrand doar ineditul, adica scopul vacantei pe care ti-ai dorit-o. Iar amestecul acesta, de Cuba versus Dominicana, este de natura a-ti mentine simturile in alerta pentru ca vacanta sa nu insemne doar o dulce leneveala.
